A avut loc Brexitul. Ce urmeaza dupa divortul Marii Britanii de Uniunea Europeana?

Acum cateva zile, in noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie, Marea Britanie a iesit oficial din Uniunea Europeana. Aceasta iesire a Regatului Unit din UE a fost un subiect intens de dezbatere in ultimii patru ani de zile, inca de cand cu referendumul care a demarat toata aceasta procedura. Referendum care a avut loc in iunie 2016 si a deschis o serie intreaga de negocieri intre Regatul Unit si Uniunea Europeana in privinta statutului acesteia in cadrul blocului comunitar european, insa toate acestea au fost indecisive. De la plecarea lui David Cameron din functia de prim-ministru dupa succesul referendumului, guvernul condus de Theresa May a fost cel care a negociat cel mai mult cu Bruxellesul. In cele din urma, aceasta a cedat si a lasat tara in mainile lui Boris Johnson, care a dus negocierile la un alt nivel. Iar Marea Britanie devine, astfel, primul stat care iese din Uniunea Europeana de la infiintarea acesteia sub forma Comunitatii Economice Europene (CEE) in 1957 dupa semnarea tratatului de la Roma (intre Franta, Olanda, Luxemburg, Belgia, Italia si Germania de Vest). 

Din nou, iesirea asa tarzie a Marii Britanii din Uniune se datoreaza in special faptului ca majoritatea acordurilor pe care guvernul May le-a negociat cu cei de la Bruxelles n-au fost ratificate de Parlamentul de la Londra. Principala problema a fost reprezentata in toata aceasta perioada de backstop de situatia Irlandei si a Irlandei de Nord. Doua tari (tara, mai mult sau mai putin in situatia Irlandei de Nord).Irlanda de Nord e parte din Regatul Marii Britanii, la fel ca Scotia, Anglia si Tara Galilor. Prin urmare, paraseste Uniunea Europeana odata cu restul Regatulului. Evident, Irlanda de Sud sau Republica Irlanda, cu capitala la Dublin, nu e parte din Regat, deci ramane in blocul comunitar. Ceea ce duce la reinstalarea granitelor pe insula si nu mai e permisa libera circulatie a marfurilor si serviciilor. Aceasta stare de fapt vine in contradictie cu acordul de pace pe care cele doua tari l-au semnat in 1998, cel care a pus capat conflictului pe insula. Un conflict ce a avut o durata mai lunga de timp, avand in vedere faptul ca este unul de natura religioasa (in timp ce Republica Irlanda are o populatie catolica, Irlanda de Nord este majoritar protestanta).

Acordurile negociate de Theresa May aveau in vedere ca Irlanda de Nord sa fie singura tara a Regatului Unit care sa nu iasa din zona vamala europeana. Desi Scotia ar fi fost mai deschisa pentru aceasta schimbare, avand in vedere faptul ca scotienii au votat masiv pentru ramanerea Marii Britanii in Uniune la referendumul cu pricina, era o chestiune importanta pentru mentinerea acordului dintre Irlanda de Nord si Republica Irlanda, avand in vedere faptul ca situatiile inca sunt suficient de tensionate incat sa apara un nou conflict intre cele doua state. Iar acesta ar fi scenariul cel mai negru care s-ar fi putut petrece in urma divortului dintre Marea Britanie si Uniune. Parlamentul de la Londra, insa, a considerat actiunile lui May ca fiind o amenintare pentru integritatea teritoriala a Regatului, avand in vedere faptul ca Londra si restul insulei Britania urma sa iasa din zona vamala odata cu implementarea Brexitului. 

Continuarea in articolul urmator…